Excursiile la faza naţională

Pentru mine toate deplasările la fazele naţionale ale Olimpiadei de istorie reprezintă amintiri mai mult decât plăcute. De la timiditatea unor copii la dezinvoltura altora paleta de caractere a fost foarte diversă de-a lungul anilor. Privind retrospectiv pot spune că de fiecare dată (şi când am fost singurul însoţitor, şi când am fost împreună cu dl. prof. Bucur sau dl. prof. Kramer) am alcătuit în primul rând o echipă şi am făcut totul să ne simţim cât mai bine împreună. Nu de puţine ori am "înfiat" în grupul jud. Arad şi copii din Alba, Hunedoara, Bucureşti, Bacău, Brăila, Braşov, Bihor. Am fost invidiaţi poate pentru rezultate (uneori), dar mai ales pentru ideea de echipă.
Cred ca această stare ne-a făcut să trecem foarte repede peste condiţiile de 4-5* de la "hotelurile" unde am fost cazaţi, să uităm festinurile culinare care ne-au fost rezervate, să trecem mai uşor chiar peste amărăciunea unor rezultate mai mult sau mai puţin aşteptate de fiecare.
În final rămân însă amintirile, pozele, emoţiile, bucuria, uneori supărarea, excursiile, prieteniile, glumele, "ieşirile" la terasă, "ieşirile în decor" ale unora, contestaţiile, nopţile "pierdute", sforăiturile colegilor de cameră, zaibărul oltenesc, atitudinea "binevoitoare" a pedagogilor de cămin (pardon, trebuia să scriu hotel) şi muuulte altele.
Nu ştiu pe unde sunt toţi foştii olimpici, nu ştiu dacă profesează în domeniu sau nu, dar ştiu că au fost şi sunt oameni adevăraţi. Fie că studiază în Germania, Elveţia, Austria, SUA, Franţa, fie că sunt la Arad, Timişoara, Cluj, Bucureşti, fie că fac arheologie, drept, medicină, relaţii internaţionale, studii europene, Academia de poliţie, economie etc. un lucru îi uneşte pe toţi - dragostea faţă de istorie!

Următorii - care, cum şi când au chef sau timp liber - daţi-ne un semn de viaţă, povestiţi-ne despre voi. Trăirile sau experienţele fiecărui "senior" îi vor determina, poate, pe "juniori" să-şi dorească să le calce pe urme.

2001 Focşani - Moni, Sorina, Cristina, Mădălina
2002 Arad - Ioana, Claudia, Moni, Mădălina, Octavia, Cristina, Alin, Lavinia, Silviu.
2003 Alba-Iulia - Cristina S., Mădălina, Adi, Bogdan, David, Moni, Cristina F., Andreea, Aurel, Ruxandra, Sorin.
2004 Suceava - Aniela, Dana, Mădălina, Cristina, Radu, David, Andreea I., Florina, Ciprian, Raluca, Adi, Andreea Ş.
2005 Timişoara - Anca, Florina, Vero, Dana, David, Andreea I., Andreea J., Mihai, Alexandra, Otilia, Marelia.
2006 Breaza - Andreea, Victor, Alexandra, David, Vero, Max, Ciprian, Andrei, Aurelia, Luminiţa, Alex, Sergiu, Mircea, Simona.
2007 Craiova - David, Max, Andreea, Angi, Răzvan, Vero, Bruno, Călin, Bogdan, Krisztina, Claudia, Monica.
2008 Târgu-Mureş - Lavi, Andreea, Andrada, Angi, Alexandra, Andrei M., Andrei V., Raluca, Diana, Mara, Marius, Larisa.
2009 Cluj-Napoca - Dana, Angi, Anna, Sanda, Adi, Lavi, Darius, Diana B., Bianca, Diana G.
2010 Bacău - Lumi, Alexandra, Chantal, Dana, Sanda, Oana, Șerban, lavinia, Tabita, Angi, Adi. Diana G.
2011 Alba-Iulia - Roxana, Ruben, Lumi, Dana, Oana, Manu, Andreea, Șerban, lavinia, Adi, Angi, Aniela, Tabita.
2012 Iași - Mihnea, Ionuț, Lumi, sanda, Andreea

Olimpiadele...acum mi se par asa de departe, insa cand incep sa reactualizez niste faze, parca parca au fost ieri. Poate pentru ca au lasat asa o impresie puternica...din toate punctele de vedere. Cu ras, cu plans...insa cel mai pregnant a ramas in memorie pasiunea...pasiunea pentru ceva ce iti place care in cazul meu a fost recompensata cu ceva mai de pret decat orice premiu: acel sentiment de echipa de care "profu'" vorbea...

Focsani...trenuri neincalzite, idile platonice cu "arheologi", (hm...poate de acolo mi s-a tras imboldul spre arheologie :-)), nopti nedormite, profesori corectori olteni care mai si sforaiau in camera groaznic (cred ca aici profu' are mai multe de spus... :-)), plansete transformate in rasete intr-o camera de "hotel" la 4 dimineata dupa o runda epuizanta de contestatii cu profu' alaturi... iesirea la terasa pentru a "sarbatori" ... legendarele vinuri...:-)

Arad...dupa o cursa maraton de la Tulcea la Arad intr-o noapte pe trenurile CFR-ului...epuizarea examenului de dupa... frumusetea subiectului: istorie antica (parca a fost ieri, asa de viu imi este inca in minte totul)

Alba-Iulia...premiu pentru "sentimentul patriotic al lucrarii" (cea mai penibila scuza auzita vreodata pentru a premia pe cineva...un succes nesperat al nostru ca echipa atat pe plan "academic" cat si pe unul mai "laic"...iesirile invidiate de toate celelalte judete, profii cei mai faini si mai aproape de noi (desi Adi Bucur isi facea pe tren griji, daca va avea un pat unde sa doarma sau il vor trimite inapoi acasa ...:-))... o super-amintire!!!

Moni, Sorina, cele 2 Cristine, Adi, David, profii Edi si Adi ...va multumesc pentru aceste amintiri! In special insa tin sa ii multumesc "profului" :-) (cred ca stie el cine este...:-)) pentru ceea ce a trezit in mine din prima ora in care a intrat in acea clasa amarata a vechii cladiri a Liceului German... pasiunea pentru ceva ce a fost, ce nu poate fi readus, insa (re)amintit! Pe atunci, o mica istorica...acum, o studenta (inca, insa pe terminate...promit! :-))la arheologie, latina si istorie antica...o Madalina care tocmai s-a intors dintr-o calatorie de mai bine de un an in jurul lumii si care marturiseste ca in timpul acesteia, cand se uita ore in sir pe fereastra Transsiberianului, cand facea autostopul in Noua Zeelanda, cand murea de sete prin desertul din Mongolia sau de frig prin inaltimile Nepalului s-a gandit nu o data la primele drumetii, excursii si aventuri, la noptile de "hoteluri de lux", la calatoriile interminabile in trenurile care duceau spre fazele nationale ale Olimpiadelor! Acum, privind inapoi, ma simt bogata si norocoasa ca am fost parte al acestui grup!

Vestea crearii acestui forum a fost o surpriza mai mult decat placuta...si m-as bucura daca ar prinde viata in adevaratul sens al cuvantului, daca acel spirit de echipa care a existat si pe care cred ca toti cei mai sus mentionati mai sus l-am trait, s-ar putea pastra si in aceasta lume moderna, virtuala...si s-ar putea da mai departe, ca o "mostenire de familie" ... :-)

Cu nostalgie, intr-o seara in care fulgi mari de zapada contribuie prin caderea lor la asternerea unui covor de amintiri pe strazile Zürichului...

Mădălina bine ai venit pe forum. Ai făcut primul pas şi ai postat câteva din amintirile tale. Trebuie să spun că dacă nu erai tu, probabil aventurile mele ca profesor însoţitor fie nu existau, fie ar fi început mai târziu. Din înşiruirea ta ai uitat de Suceava 2004, unde David, Radu, Adi şi profu Adi ar avea muuulte de povestit! Cred însă că ai vrut să te opreşti la momentul de glorie din 2003, când împreună cu Cristina şi cu David aţi pus AMG-ul pe harta olimpiadei de istorie.

Cred că tu ai putea să scrii zile întregi despre experienţele tale şi mai ales despre călătoria în jurul lumii din ultimul an. Cu voia ta aş putea să pun link-ul de pe realtravel despre jurnalul de călătorie cu foarte multe poze din locurile în care ai umblat. Să-mi dai de ştire dacă eşti de acord cu acest lucru.

Sărbători fericite la Zurich!

Ups...Suceava!!! Am uitat de Suceava intr-adevar!!! Incep sa imbatranesc!!! :-)

Nu am absolut nimic impotriva ca link-ul blogului meu sa fie postat aici. Pozele sunt (aproape) toate online, comentariile nu inca...insa promit sa il termin in curand (dupa februarie, dupa examenul criminal la latina)

Un An Nou Fericit tuturor!

Înarmaţi-vă cu răbdare să vedeţi "o tură de aventură" - un an de drumeţii, zeci de mii de km, sute de poze, poveşti, locuri etc. (cei care ştiu limba germană sunt avantajaţi!).

http://realtravel.com/u-111693-ignis

Citind randurile de mai sus am devenit nostalgica. E curios cum doar intr-o saptamana se pot strange atatea amintiri, emotii si lectii de viata. In anii care au trecut de la olimpiada din Timisoara din 2005 mi-am adus deseori aminte de acea perioada, din care am avut atatea de invatat.

Drumul de atunci catre Timisoara nu a fost tocmai o excursie, avand in vedere ca am parcurs doar 50 de km pana la destinatie, dar imi aduc aminte de intoarcere, cand era sa pierdem trenul pentru ca nu gaseam taxiuri care sa ne duca pe toti la gara (parca eram vreo 13 oameni), apoi fuga dupa trenul care statea sa plece, fuga muuult mai dificila pentru noi fetele, care am mers la Timisoara pentru 5 zile cu niste valize cat pentru o luna. Apoi inghesuiala din tren si statul in picioare pana la Arad si incercarea disperata de a-mi recupera valiza care era undeva in celalalt capat al vagonului.

Dar cele mai frumoase momente au fost in timpul petrecut la Timisoara. Asa am avut ocazia sa ma obisnuiesc cu stilul camerelor de camin, in care aveam sa locuiesc in urmatorii 3 ani: o viziuna de 5 persoane cu paturi de spital si bai comune. Tin minte ca in prima zi stateam toti in camere si repetam de zor pentru a doua zi, ziua cea mare. Apoi emotiile pe care de abia puteam sa le stapanim, intarzierea sosirii subiectelor, minutele care pareau ore si, in final, sentimentul ca s-a terminat, ca iuresul de "100 de ore pe care trebuie sa le petreceti invatand pentru nationala" a trecut, acum trebuia sa asteptam rezultatele muncii noastre.

Cea mai frumoasa a fost asteptarea! Inca mai pastrez undeva prin cutiile cu amintiri dopul de vin semnat de toti si imi aduc aminte cate sticle am desfacut doar ca sa reusim sa avem fiecare cate un dop. Am proaspata in minte imaginea dintr-un pub din Unirii in care am pus toate mesele cap la cap de pareau o masa imensa de ospat din Evul Mediu. Apoi sarcina extrem de dificila care mi-a fost incredintata de a "veghea" asupra grupului cat ne aflam in discoteca Park Place sub "atenta" observatie a organizatorilor. Atat de atenta, incat nici nu vroiau sa ne lase sa plecam de acolo fara un profesor supraveghetor. Dupa lupte seculare ("care au durat o mie de ani") am reusit sa iesim din cusca si a urmat o noapte de povesti, glume si rasete petrecuta intr-o camera in care am incaput cu totii, daca va puteti imagina.
Ziua rezultatelor: daca ne-ar fi masurat cineva tensiunea in orele dinaintea afisarii cred ca ne-ar fi internat preventiv in spital. Am mers chiar si la catedrala sa ne rugam pentru o minune, desi eram constienti ca nu mai puteam schimba nimic. Era doar o chestiune de afisare, notele fusesera deja date, soarta noastra era deja pecetluita, mai trebuia doar sa o aflam si noi. Simt parca si acum cum mi-a tresarit inima cand am primit telefonul cu mesajul "S-au afisat!" de la cei care erau deja la locul faptei. Apoi inghesuiala din curtea liceului, de parca ne aflam in amintirile parintilor nostri despre cozile la paine din Epoca de aur. Cei mai inalti priveau listele de sus, cei mai scunzi se furisau printre gramada. Rand pe rand am ajuns toti sa ne calmam emotiile, sa ne felicitam sau sa ne consolam resiproc. Iar profesorii intuau deja ceea ce le-a fost confirmat putin mai tarziu, ca Aradul era pe locul 1! Echipa reusise. Indiferent de rezultatele personale, fiecare contribuise cu efortul si punctajul sau la reusita echipei. Imi amintesc de invidia si neputinta organizatorilor timisoreni de a intelege cum a putut fi posibil ca aradenii sa ia trofeul la ei acasa. "Pe merit" a fost raspunsul.

Ar mai fi atatea de povestit, atatea detalii care pentru mine si pentru toti ceilalti, cu siguranta, reprezinta o particica dintr-un mare succes, rasplata pentru pasiunea cu care ne-am incarcat memoria cu ani, nume si evenimente si dovada ca, daca iti propui ceva si muncesti cu placere si darzenie, cu siguranta vei reusi. Si nu in ultimul rand, aceste amintiri reprezinta daruirea profesorilor tuturor celor care am participat la olimpiada, ajutorul si incurajarile lor, la care se adauga unitatea si altruismul echipei. Cred ca acestea au fost intotdeauna ingredientele retetei de succes a echipelor judetului Arad.

O sa revin si cu alte amintiri frumoase, dar acum ma asteapta un QA (da, ce o fi ala?) care trebuie terminat urgent si cartea de drept fiscal (de ce mi-o fi trebuit masterat?)

Pe curand!

No,buna sara!Cum sa zice pe la noi pe la Cluj,orasul tuturor ardelenilor strasnici si competenti si care scriu istorie in zilele noastre si mai adauga cateva file la manualul de clasa a 8-a sau a 12-a.Probabil copiii nostri vor invata la istorie despre cum a luat Guvernul imprumut de la FMI,despre cat de bine o duceau parintii lor si cat de bine era intr-o alta epoca de aur a tarisoarei noastre.

Dar pana atunci ma bucur ca am apucat sa invat momentele adevarate de istorie a romanilor,motive zic eu destul de temeinice ca sa fiu mandra ca m-am nascut roman dar mai ales si mai ales am apucat sa particip la o olimpiada de istorie,faza nationala.Singurul meu regret a fost ca am participat competitional doar la una iar la cea de la Cluj din 2009 doar fizic si cu sufletul.Dar cine stie poate ne vedem anul acesta la Bacau.

Pot sa spun cu mana pe inima ca din toate taberele si credeti-ma ca am fost in cateva in viata mea la Targu-Mures m-am simtit cel mai bine.Doua motive:OAMENII si ISTORIA.Tin minte ca stateam cu o seara inainte de proba la mine in pat si citeam o chestie,evident din istoria romanilor si la un moment dat m-am oprit si m-am uitat in jur.Eram intr-o camera plina de oameni care vorbeau cu atata pasiune si competenta despre lucrul care ma pasiona pe mine cel mai mult la vremea aceea.E o amintrire de nepretuit,mai mult decat orice premiu.

Plus sa nu uitam ca oamenii de la Targu-Mures erau atata de pasionati de istorie ca si atunci cand s-au hotarat sa ia o pauza de la istorie dupa proba s-au dus din greseala tot la un film istoric.Bun filmu`.Charlie Wilsons`War.Apoi sa nu uitam de ,,dulapul" pe care toti m-ati ajutat sa-l car din Arad la Mures si inapoi.Sa nu uitam de mic dejun servit la pat:cremvusti si pita din punga.Era sa-mi iau bataie de la tipele de la bucatarie ca au crezut ca imi fac provizii pentru iarna desi iarna tocmai trecuse.Sa nu uitam de Mr.Excellent si uimitoarea sa capacitate de organizare.Asa de bine ne-a organizat ca am stat unii din noi pe jos la festivitate.Da` nu-i nimic,mai bine pe jos cu voi decat pe canapea cu niste necunoscuti.Cu ce-am venit eu de la Mures?Pai cu o mentiune si cu o raceala de n-am mai putut.Am stat in ploaie pana ne-am udat si anumite articole de imbracaminte mai putin vizibile si apoi am intrat in salina.In plus unii dintre noi se gandeau dupa olimpiada daca nu si-au gresit vocatia si n-ar trebui sa se apuce de cantat.Cu permisiunea domnilor profesori as posta si textelor primelor balade compuse probabil la faza nationala fara a fi in stare de ebrietate.Promit ca o sa va mai scriu dar pana atunci sper sa ne vedem prin Arad la o racoritoare.

Numai bine de la Cluj si iubiti-va mult...cartea de istorie,ce credeati?
Cum era?
afara soare nu-i
nimic nu-i bun de cand...(va urma in episodul urmator)

Semneaza un student la drept caruia ii pare rau ca nu mai are atata timp pe cat si-ar dori sa citeasca istorie.Dar stiti si voi ca prima dragoste nu se uita niciodata.

OOOOOOO da.Olimpiadelex:x....Ati spus bine la isto au fost cele mai frumoase echipe de olimpici.Cred ca n-am sa uit niciodata intamplarile de la Cluj si Tg Mures.La Tg.Mures a fost excursia mea preferata din tara,deoarece am facut multe cunostiinte si am cantat mult.A8a a fost si un an mai special.Atunci v-am avut prima oara profesor.Inca mi-e dor de a bate campii cu gratie....Si la Cluj mi-a placut mult...completez altadata cu amintiri

Live din Bacau!!! Conditii ca astea nu gasesti peste tot. Acuma ras si fericire, dar vedem noi maine seara...

Tot in direct de la Bacau...Chiar avem conditii super,mai bune ca oriunde,inclusiv net...Speram sa fie si rezultatele bune...revenim maine cu alte informatii mai mult sau mai putin palpitante...

Deci dupa cum am promis.Rezultatele de la Bacau:
Cl. a9a: Oana-premiulI (9,7)
Sanda-premiul 3(9,65)
Dana-mentiune(9,45)
Cl. a8a: Lumi-mentiune(9,3)
Alexandra(8,9)
Chantal(8,15)
Cl. a10a: Lavi-mentiune(9,2)
Serban(8,4)
Cl a11a: Angi-mentiune(8,7)
Tabita-mentiune(8,3)
Adi(7,9)
Clasa a12a: Diana-mentiune(7,8 )
Avem sanse sa fim din nou primii pe tara.....Felicitari tuturor colegilor si profesorilor - Adrian Bucur, Veniamin Iga, Eduard Kramer, Simona Stiger, Raul Petcut, Eugen Ghita!!!!

Sunteti primii pe tara!!!!

Arad - 87.87
Vaslui - 85.85
Vrancea - 85.58
Galati - 85.28
Bucuresti - 83.35
etc. etc. etc.

Felicitari tuturor, faptul ca am adus inca un loc Aradului pentru la anul e cu atat mai bine. Sa speram ca si ecursia de maine va fi la fel de frumoasa.

Premierea a fost cel mai tare spectacol de comedie....Saracii oameni, chiar nu isi dau seama ca vorbesc cu scaunele? Bine macar ca nu vom uita ce a spus A.D. Xenopol...
Cred ca Bacovia e de vina.
Alte sentimente?

Nu-i Bacovia de vina...Mah fotbalistule,iar dai vina pe el saracu?...Intr-adevar,premierea a fost un spectacol la care nu te puteai abtine sa nu razi,dar defapt e cam de plans....Daca asa oameni de cultura avem,atunci no comment...Mi-e mila numai de domnii Doru Dumitrescu si Mihai Manea,care au fost oamenii cu reparatiile...Si sa nu uitam de transmisia stil CFR a inspectoarei...Dar in rest pot spune ca la Bacau a fost o excursie reusita...Cu toate acestea Targu Mures ramane nr1 in top pt mine

Imediat va urma cartea completa... Pana atunci, lista capitolelor:
1. Domnul Butuc
2. Asloviciu
3. Premierea
4. Trenul
... va urma

Excursia la Bacau a fost cu siguranta cea mai fericita intamplare din viata mea. Spun "intamplare" pentru ca eu consider in continuare ireal faptul ca unul dintre visele mele s-a indeplinit, am trecut la nationla la istorie si am mai luat si premiu. Nu imi vine sa cred ca alea 5 zile au trecut deja si ca ma aflu in fata unui ecran inert, cu o tastatura familiara in fata, in loc sa fiu in mijlocul lotului aradean, razand, discutand... Mi-a facut o deosebita placere sa cunosc oameni noi. Atmosfera respirata la olimpiada de istorie nici nu se compara cu cea de la olimpiada de romana de exemplu, unde totul e mai rece, mai lipsit de familiaritate. Nu imi vine sa cred cat de repede ne-am imprietenit cu cei din lotul Bihorului, Clujului. Stiu ca sar de la o chestie la alta, dar chiar as vrea sa comprim aici un dulap de amintiri, emotii si stari entuziaste, la fel cum in excursia asta am comprimat jumatate din dulap in valiza (Adi, Serban, profu' - multumesc mult pentru ajutorul dat in deplasarea ei!).

O sa incerc sa realizez o trecere in revista a excursie noastre.

Drumul a fost obositor, dat fiind ca a fost vorba de aprox 18 ore. Dar a meritat fiecare secunda! Am avut ocazia sa vorbim, sa ne cunoastem, sa dezbatem teme precum divortul, "crocodilii", casatoria (Dia, Angi, Dana, peste cativa ani poate imi schimb parerile si o sa traiesc cu niste principii mai...sanatoase)

Conditiile de la Bacau au fost peste asteptari. Internet, TV cu muuuulte programe, bai in camere. Patul etajat cel putin mie mi-a facut cateva probleme (daca nu dadeam de cateva ori cu capul de tavan, cu siguranta nu luam premiu). Butuc a fost...pot sa spun genial? Nu cred ca am mai ras atata de un pedagog vreodata.

Angel (cu acentul pe e!), Birta -> Bihor.
"Cine e idolul tau in politica?" "DOMNUL PRESEDINTE Corneliu Vadim Tudor." "Si cum explici rasismul lui?" "Are iesiri." "Si cum se face ca iesirile astea se intampla de fiecare data cand e la tv?" "E o persoana publica." Oana-Angel.

Copilul era un freak - cu cel mai conotativ sens al cuvantului. In ceea ce ii priveste proful - Birta - e un "O, Doamne!" mare. Elegant vorbind, tipul avea trasaturi si iesiri feminine, dar, pentru ca nu am nimic impotriva oamenilor cu orientarii sexuale diferite, pot spune doar ca m-a distrat intrarea lui brusca in altarul manastirii de la Borzesti pe usa din mijloc. "Domnule, poate ar trebui sa aveti rabdare..." ->ghidul. De asemenea, a fost indescriptibil momentul in care, iesind din salina din Tg Ocna, el era in autobuz, in timp ce intreg lotul sau inca astepta. Oameni ticniti. Amin.

Cred ca am povestit destul despre altii.
Lotul Aradului. Nu stiu cum l-as putea descrie. Dana, Angi, Dia, Chanti, Lumi, Adi, Serban, Lavi, Sanda, Tabi, Ale + profu'. Stiu doar ca ne-am distrat, am ras, am plans, am povestit. Cred ca o sa ne amintim intotdeauna ziua dinaintea olimpiadei, in care se presupunea ca trebuia sa invatam. Am incercat, chiar am incercat! Doar ca discutiile noastre erau intotdeauna mai interesante. Seara, ne-a cuprins putin panica si disperarea (Dana, Dia, si pe mine m-a ajutat sa plang putin). Cateva ore de somn, concursul propriu-zis si linistea "de dupa", iesirea la terasa - multumim pentru vin, domnule profesor!, incercarea de somn de la camin, iesirea de seara (frumoasa salcia lui Bacovia, dar mult mai atractiv parcul de distractie. Chanti, sansa noastra de a ne da in ciocane a trecut. Lavi si Serban, ati fost foarte draguti in masinutele alea.)

Plimbarea prin Bacau a fost interesanta si placuta. Timpul a fost de partea noastra. Am vazut casa memoriala a lui Bacovia, unde am auzit lucruri interesante precum faptul ca creierul lui Bacovia avea 2,2 kg (damn lucky the guy) (Serban, sustin in continuare ca gresesti: Bacovia nu e emo!!! Nu accept cuvantul. Catedrala Catolica ne-a impresionat prin colosalitatea ei. Colegiul National Ferdinand I are cu siguranta o cladire foarte foarte frumoasa! (Ghiba, intr-o zi trebuie sa devii si tu asa!) Curtea domneasca a fost "o oaza de liniste printre niste blocuri comuniste" -> Adi. Seara - mall. De fapt, film 3D. "Alice in wonderland". Aveam nevoie de relaxare, chiar daca era aparenta. Au urmat rezultatele. Eu eram prea la pamant cu emotiile ca sa imi doresc in continuare sa le stiu, dar le-am aflat, iar lotul Aradului a trait fericit pana la adanci batraneti, deoarece toate lacrimile varsate au fost de bucurie.

Excursia de a doua zi a fost interesanta dar foarte lunga! Ghidul era obsedat de Onesti. Noi aveam nevoie de timp pentru premiera, el voia sa vedem Onestiul. Salvati de ploaie!

Totul se incheie cu premiera. Am plans, stiu, dar a fost absolut dezamagitor sa vad cum oamenii aia isi bat joc de toata munca noastra. Nu o sa redau episodul de comedie pentru toti ceilalti.

Si drumul de intoarcere a fost obositor si lung, dar episodul cu "coborarea-in-mijlocul-campului" a fost genial! Nu cred ca am mai ras atat de multe minute in sir de multa vreme.

"Eu am coborat ca am crezut ca e gara. "Si nu te-ai intrebat unde e peronul?" "Eu am mai vazut gara fara peron." "CU 5 LINII, Serban?"

Cu siguranta am uitat alte episoade, dar acum altele nu imi vin in minte. Puteti completa oricand...trecerea mea in revista. A fost foarte frumos si sper sa ne intalnim cat mai curand!

Yours,
Oana.

Propun sa mutam discutiile pe topicul ONI 2010 Bacau.

Cele mai discutate subiecte in excursia de la Bacau au fost:
Domnul Butuc(comic...de ex "noapte buna"..."aha")))
Angel(ce subiect interesant)
Bacovia(din cauza lui se intamplau toate nenorocirile)
Premierea(foarte ciudata...intr'un cuvant esec total)
Trenul(offf Doamne...numai cand ma gandesc prin ce am trecut...dar si ce inspiranta am fost...va da'ti seama sa cobori in mijlocul campului dar si sa te urci repede inapoi...pentru prima calatorie cu trenul am avut o experienta pe care nu as mai vrea sa o retraiesc si care ma bucur ca sa terminat cu bine...)

Excursia de "adio" deoarece dupa aceea urma sa fie premierea...masa...pregatirea bagajelor pentru intoarcerea acasa...a fost interesanta dar foarte lunga!Am vizitat casa memoriala a lui George Enescu...un muzeu...salina din Targu Ocna...o plimbare prin Salnic Moldova prin Onesti si Comanesti(nu imi mai amintesc exact numele locurilor vizitate dar sper ca nu le'am gresit)etc...totul a fost superb cu exceptia ploi de dupa amiaza...

A fost o excursie frumoasa...conditiile de cazare fff bune...colegii de vis...profi foarte treaba(profu coordonator si responsabil de noi a fost super de treaba si sper sa fie cu noi si la anul...este un prof de nota 10)...totul a fost superb...amintiri amintiri de neuitat...

Chiar ca a fost o excursie frumoasa...Multe subiecte interesante de la bacovia,crocodili,asloviciu etc pana la calatoria de intoarcere..Deci numai noi puteam confunda gara cu un camp,cu vreo cateva linii si fara peron...Apoi geamul tinut cu sticle de Borsec...Bacovia saracul avea cancer,dar n-a murit de asta ci fiindca a mancat o fondanta si a baut apa rece....Ar trebui sa facem o rubrica numai cu perle de la olimpiada asta...n-am mai ras de foarte mult timp atata